Fabricarea unui trabuc este o lucrare de măiestrie care necesită gesturi precise, un concert în mai multe mişcări pe care nici o maşină din lume nu îl poate pune în scenă la fel. Trabucul se compune din cinci tipuri de frunze: primele trei constituie umplutura, apoi urmează întăritura şi la urmă, învelişul. Calitatea unui trabuc va depinde de frunzele de tutun utilizate.

Vă vom pune la dispoziţie baza care vă va permite să vă bucuraţi de un trabuc, făcând din fumat o artă. Se pot urma mai multe etape, mai multe variante, dar paşii următori vă prezintă o metodă simplă de pus în practică.

1) Începeţi mai întâi cu etapele care implică atingerea şi privirea. Palpaţi trabucul

Prima etapă a degustării începe cu pipăitul ţigării. Acest prim contact între degetele dvs goale şi trabuc este o dezmierdare, care le permite să se familiarizeze cu trabucurile şi să le aprecieze calităţile şi defectele. În primul rând, ceea ce veţi aprecia la început va fi gradul de umiditate pe care îl veţi simţi dacă pipăiţi trabucul pe toată lungimea lui. Fumatul unui trabuc prea uscat e absolut interzis pentru că tutunul sec nu permite amestecul de arome (trabucul va fi agresiv), iar învelişul va deveni foarte fragil şi foile lui se vor desface în timpul combustiei. După câteva trabucuri, veţi aprecia rapid gradul necesar de maleabilitate.

Un truc pe care cubanezii îl practică atunci când au un trabuc prea uscat: bagă capul trabucului (partea care e introdusă în gură) într-un pahar de rom. Lasă umiditatea să pătrundă în toată lungimea trabucului pentru câteva minute şi abia apoi îl aprind. Această metodă este un pic radicală, dar foarte eficientă.

Grăsimea havanelor

Cel mai bun indicator al calităţii unui trabuc, este cât de uleios şi gras este învelişul. Un trabuc proaspăt şi de calitate are întotdeauna un înveliş "uleios", care anunţă că vă aflaţi în prezenţa unei ţigări de foi ale cărei arome minunate abia aşteaptă să fie savurate. Observaţi şi atingeţi uşor învelişul trabucului pentru a-i aprecia prospeţimea.

Consistenţa

Următorul aspect căruia trebuie să îi acordaţi atenţie este cât de bine este rulat un trabuc. Palpaţi-l uşor pe toata lungimea lui, pentru a găsi eventuale locuri goale sau noduri. Un trabuc trebuie să fie bine rulat şi bine umplut pentru a fi bun de fumat şi acest criteriu este esenţial pentru a judeca calitatea unui trabuc.

Criteriile estetice

Unii pasionaţi preferă să evite nervurile prea proeminente pe înveliş sau culoarea acestuia prea deschisă. Unele trabucuri pot prezenta pete verzi, ceea ce sugerează că trabucul e unul tânăr.

Aceste criterii nu afectează gustul unei ţigări de foi, dar unii fumători dau o importanţă prea mare aspectului lui. Acest lucru sugerează că trabucul este o experienţă a tuturor celor 5 simţuri, dintre care atingerea şi privirea ocupă un loc esenţial.

2) Apoi, mirosiţi trabucul

După ce l-am privit şi l-am pipăit, începem să-l îmblânzim uşor. Încet, încet îşi strecoară în mintea noastră dorinţa şi nerăbdarea de a-l degusta. Mirosind trabucul, arome exotice şi familiare ne transmit aceeaşi dorinţă de a-l savura cât mai repede.

3) Tăierea

Atenţie la aceasta etapă importantă! Tăierea trebuie să fie curată şi dreaptă. În caz contrar, degustarea va începe cu stângul, pentru că buzele vor detecta orice imperfecţiune când extremitatea tăiată va intra în contact cu ele. În acest scop, instrumentul de tăiere trebuie să fie perfect adecvat. Nu vă zgârciţi când vine vorba de a investi într-o ghilotină bună, pentru că va rezista mai mult şi tăierile vor fi perfecte. Vă recomandăm să aibă lame duble şi neapărat să fie din metal. În ceea ce priveşte foarfeca, aceasta este elegantă şi eficientă, dar prea voluminoasă pentru a o căra cu dvs.

Fiecare are o metodă de tăiere proprie. Vă recomandăm totuşi să vizaţi capătul ţigării unde frunzele sunt rulate orizontal.

De asemenea, este util de menţionat faptul că trabucurile rulate manual sunt întotdeauna închise şi că tăierea este, prin urmare, un pas esenţial. Atunci când sunteţi bine echipaţi, totul merge în mod normal, fără probleme. Desigur, trebuie evitată tăierea capătului cu dinţii sau cu un cuţit. Chibritul plantat in capătul tăiat este, de asemenea, un mit care trebuie eradicat, pentru că perturbă inhalarea şi provoacă dopuri de gudron.

În ceea ce priveşte eticheta, mulţi s-au întrebat dacă ea trebuie eliminată, înainte de aprindere. Acesta este cu adevărat o alegere personală, dar nu pierdeţi din vedere faptul că, în anumite locuri a face publicitate brandului este considerat un gest nepoliticos. Dacă decideţi să înlăturaţi banda, aşteptaţi până când aţi fumat trabucul pentru câteva minute. Căldura va face lipiciul de pe etichetă mai puţin adeziv şi mai uşor de scos, fără să provocaţi ruperea învelişului.

4) Fumaţi fără să aprindeţi ţigara

Oricât de surprinzătoare pare această etapă, totuşi este o parte a ritualului şi îşi aduce şi ea contribuţia la împlinirea plăcerii de a fuma un trabuc. Uneori, în graba de a aprinde ţigara, săriţi peste acest pas, dar luaţi-vă puţin timp şi savuraţi-l înainte să îl aprindeţi.

A fuma neaprins înseamnă să trageţi din trabuc fără să îi fi dat foc. Acesta este ultimul pas menit să vă stârnească apetitul pentru ceea ce urmează. Este momentul în care inhalarea vă oferă un prim suflu aromatic. Cel mai des, papilele simt arome de condimente, de pădure tânără sau iarbă tăiată. Când trabucul este fumat neaprins, clipa efemeră va fi rapid reprimată de aprindere, dar va rămâne gravată în memorie ca fiind unul dintre cele mai speciale momente petrecute cu trabucul.

5) Aprinderea

Alegerea ustensilei de aprins trabucurile este întotdeauna subiectul unei mari dezbateri. Între iubitorii unui chibrit lung sau cei ai brichetelor cu gaz, există o lume întreagă care desparte aceste două clanuri. Nu vom împinge dezbaterea mai departe, însa singurul nostru sfat este să evitaţi bricheta cu combustibil, bricheta de maşină şi lumânările. Însă, ne vom concentra atenţia pe operaţiunea de aprindere în sine.

Tutunul trebuie încălzit încet, fără violenţă, pentru că focul este binevenit, dar poate fi, de asemenea, distrugător.

Ţineţi ţigara între degetul mare şi arătător, fără să-l băgaţi în gură. Înclinaţi-l uşor în jos şi apropiaţi-l de flacără. Rulaţi trabucul deasupra flăcării, fără să o atingeţi încă. Pentru a şti când este pregătit, observaţi daca s-a înroşit tot diametrul. Insistaţi cu flacăra câteva secunde pe punctele negre din mijlocul jăratecului.

Acum puteţi duce capătul trabucului la gură. Trageţi câteva fumuri scurte şi urmăriţi dacă arderea a cuprins toată partea de jos.

6) Bucuraţi-vă de gust

Când degustăm un trabuc, este esenţial să plonjăm într-un spaţiu atemporal. Pentru a putea face asta, nu trebuie să vă grăbiţi. Prin urmare, este important să alegeţi un moment al zilei, când vă puteţi bucura de un moment zen.

În general, degustarea trabucului se supune regulilor celor 3 treimi. Prima treime a ţigării este suavă fără să dezvăluie toate aromele sau, dimpotrivă, de-a dreptul agresivă, cu arome înţepătoare şi acide. După primele fumuri, câteodată surprinzătoare, savurăm foarte repede, la ţigările de calitate, arome multiple care agresează papilele. A doua treime se presupune ca oferă toată plenitudinea trabucului. Este punctul de echilibru al marilor trabucuri care vă conduc uşor spre apoteoză. Ultima treime reînnoieşte puterea pentru a termina degustarea într-un fum turbulent şi captivant. Desigur, fiecare trabuc adoptă un ritm propriu şi felul în care trageţi din el va face diferenţa. Daca trageţi în continuu din trabuc, e posibil ca acesta să se încălzească şi să dezvolte arome mai puternice. Dacă, din contră, îl lăsaţi să se stingă, se prea poate să nu vă dea tot ce are de oferit.

Inapoi la pagina principala