Fabricarea unui trabuc este o lucrare de măiestrie care necesită gesturi precise, un concert în mai multe mişcări pe care nici o maşină din lume nu îl poate pune în scenă la fel. Trabucul se compune din cinci tipuri de frunze: primele trei constituie umplutura, apoi urmează întăritura şi la urmă, învelişul. Calitatea unui trabuc va depinde de frunzele de tutun utilizate.
Naşterea unui trabuc

1. Cultura
Cultivarea tutunului începe in iulie - august, cu aratul pământului. În septembrie se seamănă şi la mijlocul lunii noiembrie se sapă răsadurile. Recoltarea frunzelor are loc numai din luna ianuarie şi aceasta se face manual.

2. Uscarea
Frunzele de tutun recoltate sunt legate în perechi de câte două şi atârnate la uscat în hangare special amenajate. În funcţie de sursa de provenienţă şi de destinaţia lor, frunzele vor sta la uscat între trei săptămâni şi două luni.

3. Fermentarea
Prima fermentare le va permite frunzelor sa transpire excesul de răşină. După mai multe săptămâni de fermentare, frunzele sunt sortate în funcţie de utilizarea lor viitoare: ca umplutura, întăritură sau înveliş, precum şi în funcţie de culoare, dimensiune şi calitate. La această etapă, frunzelor li se taie nervura centrală, după care, sunt supuse unei a doua fermentări pentru a le rafina aroma şi pentru a elimina impurităţile. Ulterior, frunzele sunt ambalate în baloturi sau butoaie de lemn şi sunt ţinute de la şase luni până la mai mult de doi ani, înainte de a lua drumul fabricii. Pentru cele mai mari tutunuri, o a treia fermentare are loc în fabrică unde frunzele sunt succesiv ventilate şi umezite. Acest proces va fi repetat pentru cel puţin un an. Astfel, timpul petrecut pentru pregătirea tutunului justifică preţul ridicat al unui trabuc de calitate.

4. Confecţionarea
După cultivarea, recoltarea, uscarea şi fermentarea frunzelor de tutun, soseşte, în sfârşit momentul "asamblării" trabucurilor.

Rularea trabucului
Înlăturarea nervurii centrale a foii de tutun: munca femeilor care se ocupă de aceasta parte a fabricării trabucului este destul de specifică. Aceasta implică eliminarea nervurii principale a frunzelor de tutun, iar gesturile sunt precise, frunza se rupe între degetul mare şi arătător. Legenda spune ca trabucurile trebuie rulate pe coapsele cubanezelor, care, când îndepărtau nervura, foloseau un fund de lemn pe care îl aşezau pe coapse. Spectacolul lucrătoarelor care se îndeletnicesc cu aceasta etapă, este foarte pitoresc: emanând bucuria de a trai, ele cântă şi zâmbesc în timp ce lucrează.

Hecho a mano: rularea manuală a trabucului
Trabucurile "hecho a mano" sunt fabricate printr-o metodă ce respectă tradiţii si obiceiuri ancestrale, iar arta rulării urmează o succesiune de 9 etape foarte specifice.

În primul rând, meşterul se ocupă cu pregătirea umpluturii; face un tub de tutun perfect cilindric şi cu o densitate constantă. Pentru cei care nu stăpânesc încă pe deplin această fază, există măsurători speciale folosite ca ghid. Apoi, umplutura, inima trabucului, va fi rulată în întăritură, o jumătate de frunză. Marile ţigări vor avea nevoie de doua jumătăţi de foi. Acest pas este important deoarece mariajul dintre umplutură şi întăritură determină calitatea tehnică şi uniformitatea arderii.

A treia etapă este cea în care învelişul se întinde pe o bancă din lemn pentru a-i fi tăiate marginile cu un cuţit special, numit "chaveta". Apoi, învelişul trebuie rulat în jurul tubului de tutun pregătit în prealabil. Este etapa care determină aspectul exterior al trabucului, dar şi o parte a reglării arderii.

Al cincilea pas prevede tăierea precisă a capătului trabucului.

Pentru operaţiunea a şasea, lucrătorul trebuie să confecţioneze capătul trabucului, acesta fiind pasul cel mai delicat, care necesită multă măiestrie tehnică. Pentru ţigările cu capătul rotund, se aplică o peletă mică, lipită cu clei vegetal, iar atunci când această treabă este făcută corespunzător, peleta e dificil de depistat.

Urmează şlefuirea învelişului, frecând frunza cu chaveta. Lucrătorul întinde frunza şi o netezeşte cu atenţie. Apoi umplutura trebuie înfăşurată în întăritură. Trabucul se ţine în mâna stângă în timp ce cu trei degete de la mana dreapta înfăşoară întăritura întinzând-o cu grijă.

Pentru a noua etapă şi ultima, lucrătorul trebuie să taie trabucul pentru a-i da dimensiunea finală, utilizând o ghilotina în miniatură.

Iată ţigara de foi terminată, dar încă departe de a fi pusă în vânzare.

Pachete de câte 50 de trabucuri sunt supuse "odihnei" pentru o perioadă de patru până la opt săptămâni. Aceasta odihnă le permite sa degajeze căldură şi umiditate.

Inapoi la pagina principala