"Care este cea mai bună băutură care se savurează alături de un trabuc?" este, probabil, una dintre cele mai întâlnite întrebări. Nu există nici un răspuns categoric la această întrebare. La urma urmei, ceea ce contează e preferinţa personală. Ar trebui să beţi ceea ce vă cade bine, pentru că, în definitiv, fumatul unui trabuc este un lucru personal, şi tot ce ţine de acest ritual trebuie să conspire pentru a vă produce plăcere. A bea ceva doar pentru că aşa e regula înseamnă să pierdeţi din vedere scopul fumatului unui trabuc.

Există factori care vă pot ajuta să vă decideţi ce să beţi când fumaţi. Momentul zilei, de exemplu - un trabuc fumat după cină va cere o băutură diferită faţă de un trabuc fumat dimineaţa.

În scopul de a simplifica situaţia, vă prezentăm mai jos, un scurt ghid al celor mai comune băuturi care însoţesc bine un trabuc.

Când alegeţi o băutură, în general, trebuie să încercaţi să potriviţi aromele şi consistenţa. Un trabuc viguros necesită o băutură tare, în timp ce băuturile mai fine, cum ar fi şampania, cer un trabuc mai light.

Există, însă, două probleme principale la această regulă: unu: ca o generalizare, nu este întotdeauna adevărată, şi doi: este o regulă care vă ajută mai mult să evitaţi greşelile decât să descoperiţi unele combinaţii noi, sublime, între băuturi şi trabucuri.

Perechi cu adevărat măreţe apar atunci când aromele complexe ale unui trabuc şi ale unei băuturi spirtoase creează o sinergie – adică atunci când însuşirile abia perceptibile ies în evidenţă. Un trabuc insipid dintr-o dată miroase a cacao atunci când whisky-ul are gust de coajă de portocală. Împreună dezvoltă un gust plăcut care n-a fost sesizat înainte. A prezice sau a identifica astfel de combinaţii este mai greu decât a încerca pur şi simplu o potrivire la întâmplare. Un trabuc picant şi sărat poate crea o senzaţie nebănuită atunci când e fumat cu o băutură spirtoasă mai dulce, deoarece gusturile se completează şi rezultatul e gustul de pâine prăjită sau nuci.

Având asta în minte, e pur şi simplu o chestiune de combinare a diferitelor gusturi până când găsiţi una care vi se potriveşte. Unii fumători încă preferă tradiţionala pereche, coniac sau porto cu trabuc, alţii adoră un scotch malt sau romul. Chiar si băuturile non-alcoolice, cum ar fi cafeaua, s-au dovedit potrivite pentru trabucuri. De fapt, aproape orice băutură cu o aromă suficient de complexă poate fi potrivită pentru o ţigară de foi fină.

Romul

Geografia ii oferă romului dreptul de a-şi revendica parteneriatul perfect cu trabucurile. Materiile prime brute pentru fiecare dintre ele - trestia de zahăr şi tutunul - cresc în condiţii climatice similare, uneori foarte aproape una de celălaltă. Dacă băuturilor spirtoase şi trabucurilor li se aplică conceptul de afinitate regională, care este atât de des utilizat în asocierea vinului cu diverse produse alimentare, atunci romul şi trabucul fac unul dintre cele mai naturale mariaje.

Chiar dacă ideea că un anumit mediu poate facilita o sinergie organică între plantele care trăiesc în el, ea nu prezintă garanţii, dar există totuşi o anumită logică care explică efectul combinaţiei romului cu trabucurile. În mod tradiţional, lucrătorii din Caraibe care făceau trabucuri erau consumatori de rom, pentru că aceea era băutura zonei respective. La fel, cei care făceau rom, fumau trabucuri datorită disponibilităţii lor. Se bucurau de aceste plăceri în acelaşi timp şi, conştient sau nu, creau licori care mergeau cu ţigările de foi. Nu poţi fuma trabucuri şi să creezi o băutură spirtoasă care nu se potriveşte cu ele, la fel cum nu poţi bea rom în timp ce rulezi trabucuri care urmează să fie fumate cu vin alb.

Luaţi în considerare, de asemenea, şi din ce este fabricat romul: din zahăr. Dulceaţa merge cu fumatul la fel cum ciocolata merge cu nucile sărate. Gusturile concurente se completează reciproc perfect. Romurile nu trebuie să fie foarte vechi pentru a conferi acea dulceaţă inerentă, deoarece băuturile spirtoase se maturizează mai repede atunci când sunt deja vechi, aşa cum se întâmplă destul de des, în climatele calde.

Cu toate acestea, există şi defecte în această argumentare. Nu toate romurile sunt făcute în Caraibe sau la tropice. În timp ce trestia de zahăr este tropicală, aceasta este adesea transportată la distanţă, sub formă de melasă pentru a fi fermentată sau distilată în medii industriale, pierzând orice speranţă de a reţine aromele locale.

Iată, mai jos, câteva romuri care, savurate la apusul soarelui, împreună cu un trabuc mare vă vor da senzaţia că vă găsiţi în paradis.

BACARDI - Un amestec luxuriant de vanilie, caramel şi lemn dulce, cu o complexitate elegantă si un finisaj delicat. Merge cel mai bine cu trabucuri foarte tari, deoarece dulceaţa le poate reduce din tărie.

ANIVERSARIO PAMPERO - O fineţe extremă temperează o explozie de zahăr (sau miere) şi mirodenii (ghimbir, cuişoare, scorţişoară şi ceai). Caută într-un trabuc gustul de piele şi ciocolată şi se străduieşte să le accentueze.

APPLETON ESTATE 21-YEAR-OLD distilat - Un miros de vanilie, stejar, unt şi zahăr brun, urmat de lemn dulce şi nuci. Dulceaţa umple locurile tari dintr-un trabuc şi extrage din el un gust de lemn.

MONTECRISTO RUM de 12 ani - Melase dulci cu zahăr de arţar şi vanilie, şi ghimbir. Se potriveşte cu o mare varietate de ţigări de foi.

MOUNT GAY EXTRA OLD - Vanilie, citrice si ghimbir într-un rom moderat de tare. Face pereche bună cu trabucuri nici prea tari, nici prea slabe.

RUM BARBANCOURT ESTATE – Abundent în cocos şi caprifoi, dar are un uşor gust uleios, iar trabucul potrivit ii dă gust de flori şi mirodenii.

SANTA TERESA 1796 RON ANTIGUO DE SOLERA - Un rom mediu complex face pereche bună cu trabucuri şi mai slabe şi mai tari. Dă un gust de condimente, lemn şi piele.

HAVANA CLUB ANEJO RESERVA – Un rom cubanez, plin cu note florale şi picante - ceai, cuişoare, miere, trandafir, vanilie. Se potriveşte bine cu trabucuri tari, mai ales cu cele cubaneze.

RON ZACAPA CENTENARIO – Miros intens de zahăr şi ghimbir, urmat de o înşiruire de fructe tropicale - lămâie, lime, fructul pasiunii, etc.

Coniacul

Tradiţia instituie coniacul drept potrivirea preeminentă cu trabucul. Ca o completare a unei cine festive, această pereche nu este doar o instituţie, ci un clişeu al romanelor, al pieselor de teatru şi al filmelor. Oaspeţii se ridică ceremonios de la o masă elegantă, doamnele se îndreaptă spre salonul de ceai, iar domnii spre salon, pentru un coniac şi un ţigară de foi. Şi, aşa cum se întâmplă în cazul atât de multor clişee, acesta trebuie să fie adevărat, din moment ce atâţia îl descriu la fel.

Desigur, potrivirea în timp are mult de-a face cu modul în care a evoluat această pereche. Coniacul este o băutură care se serveşte după masă, iar un trabuc după cină este o necesitate. În mod implicit, ne bucurăm de cele două în acelaşi timp. La orice alt moment al zilei, potrivirea nu pare atât de evidentă. Coniacul poate să nu fie partenerul universal al trabucului, dar atunci când se întâlnesc… senzaţia este sublimă.

Coniacul este produs prin distilarea strugurilor fermentaţi (mai ales Ugni Blanc) dintr-o regiune din jurul oraşului Cognac, din districtul Charente, de pe coasta de vest a Franţei. Farmecul vinului datorează mult conţinutului ridicat de creta din sol. Curios, vinul din această regiune este de proastă calitate până când se transformă în coniac. Dubla distilare, împreună cu învechirea în butoaie de stejar îi oferă certificatul de valoare.

Coniacul este împărţit în trei categorii de vârstă: VS, VSOP şi XO. În timp ce VS vine de la "foarte superior" sau "foarte special", nu este nici una nici alta. Denumirea indică doar o vechime de doi ani - o durată care face coniacul potrivit pentru a fi amestecat în cocktail-uri. Asociate cu un trabuc, aceste coniacuri sunt plate, nu creează nici o senzaţie deosebită. Denumirea VSOP indică o vechime de cel puţin patru ani, şi abia la acest nivel, asocierea cu un trabuc devine plauzibilă. Abia alături de un XO ("extra vechi"), un trabuc îşi îndeplineşte adevărata menire. XO arată o vechime de cel puţin şase ani şi jumătate.

O serie de coniacuri au fost create în mod expres în ultimii ani pentru a face pereche bună cu trabucurile, cum ar fi A. Fussigny Cigare şi coniacurile Davidoff. Printre multele lor calităţi este faptul că acestea oferă aceeaşi plăcere la un preţ mult mai avantajos decât exorbitantele XO-uri.

Când vine vorba de servitul coniacului, cunoscătorii ştiu că cel mai bine e să îl bea din pahare mici, în formă de lalea, în locul celor mari cu un diametrul destul de generos. Paharele mici concentrează aroma, nu vă asfixiază cu ea. A doua formă de pahar este o reminiscenţă a zilelor răcoroase, când, din cauza frigului, era necesar să se încălzească băutura în mâini.

MARTELL XO - Echilibru suprem într-un coniac care îmbină flori, anason, aluat de pâine, nuci şi bomboane. Face pereche cel mai bine cu trabucurile uşoare şi medii, însă calităţile îi vor păli dacă e servit cu o ţigară tare.

REMY MARTIN XO - Gamă de arome complementare într-un coniac fin de Champagne. Coaja de portocala întâlneşte frişca dulce, scoţând în evidenţă vanilia şi lemnul de stejar. Cea mai bună combinaţie o face cu trabucurile medii spre tari.

COURVOISIER XO – Coniac de Champagne excepţional de fin îmbină fructe (portocale), nuci (acaju), ciocolată şi caramel şi merge cel mai bine cu o gamă largă de trabucuri tari.

DAVIDOFF – Cele două coniacuri ale producătorului de trabucuri împart arome dulci de lemn. Tipul Classic este mai uşor, cu gust de fructe şi nu este la fel de tare ca tipul Extra, care miroase a nuci, carne şi caramel. Ambele fac perechi bune cu trabucuri tari.

HENNESSY XO – Acest coniac este complexitatea în sine: flori, fructe uscate, frişcă, struguri şi migdale. Hennessy Paradis este mai fin şi de-a dreptul orchestral: portocale, struguri dulci, trandafiri, anason, macadamia, cafea, nucşoară; Cel mai bine merg cu trabucurile medii.

FRAPIN XO VIP – Fructele proaspete, ierburile şi lemnul de stejar definesc acest coniac de Grande Champagne. Curat şi dulce, se bea cu trabucurile uşoare şi medii

A. DE FUSSIGNY CIGARE BLEND - Începe cu un miros de pâine Graham şi trece printr-o paletă dulce pentru a ajunge la una florală. Merge cel mai bine cu trabucuri mai uşoare însă face faţa unei game mai largi.

HINE The Antique – Un coniac de Champangne fin este un echilibru între miere şi arţar, piele sau şofran şi creta. Merge cu trabucuri medii şi tari.

Armagnac

În timp ce coniacul este cea mai cunoscută băutură tradiţională pentru trabucuri, ar fi o ruşine să ignorăm Armagnacul, vărul său francez. Armagnacul se bucură de o tradiţie mai îndelungată decât coniacul, dar a avut de suferit din cauza eşecurilor de marketing din America. Diferenţele sale fundamentale provin din preponderenţa nisipului din sol şi metoda sa de distilare. O distilare simplă îi permite să păstreze mai mult din calităţile brute ale strugurilor. Cei mai buni producători de armagnac din California îi prind din urmă pe omologii lor francezi prin aderarea la metodele tradiţionale de selecţie a strugurilor şi de distilare.

LARRESSINGLE XO – Bogat, cu miros dulce floral, urmat de o complexitate de zahăr, arţar şi miere, cu nuci şi ciocolată. Trabucuri cu care merge: de la medii la tari.

TARIQUET 1985 – O senzaţie de caramel prăjit şi gust de must de struguri şi flori. O urmă de cafea la final. Merge cu trabucurile medii si tari.

1963 ARMAGNAC LAUBADE – Senzaţie subtilă de coajă de portocală îmbinată cu nuci prăjite, şi un finisaj foarte floral cu gust de struguri. A se bea împreună cu trabucuri tari.

Scotch

Turbăriile Scoţiei sunt locul din care whisky-ul îşi ia aroma sa caracteristică de fum. Combustibil din legume putrede este ceea ce au folosit scoţienii pentru a prăji orzul înainte de fermentare. Uimitor, acest prim pas al procesului îşi lasă amprenta chiar şi după fermentare, distilare şi anii în care este lăsat să îmbătrânească. Atunci când o sticlă de malt de 21 de ani este deschisă, nu există nici o îndoială asupra fumului prin care a trecut când se afla în stadiu larvar. Deci, cu ce se completează mai bine acest fum al băuturii dacă nu cu şi mai mult fum?

Scotchul poate fi cea mai mare provocare pentru un fumător de trabuc. În Scoţia exista 95 de distilerii diferite, situate în fiecare microclimat pe care îl oferă ţara. Majoritatea oferă diferite expresii, si, mai mult, aproape fiecare single malt este folosit ca parte dintr-un amestec de scotch. Există atât de multe arome distincte de scotch pe câte locuri există în Scoţia, şi merită să le încercaţi pe fiecare dintre ele. Nu vor fi toate o potrivire inspirată pentru un trabuc, însă vă puteţi distra încercând să o găsiţi pe cea mai bună.

În timp ce orice Scotch single malt este făcut din orz pur, asemănările se cam sfârşesc acolo. Mai mult, fiecare Scotch este diferit în funcţie de locul în care este lăsat să îmbătrânească. Scoţia are cinci regiuni de whisky - Speyside, Lowlands, Highlands, Campbeltown şi Islay – iar în interiorul lor se găsesc şi alte microclimate care împart aromele lor whisky-urilor.

Unii purişti se revoltă din cauza libertăţilor pe care şi le iau producătorii de scotch, dar argumentul tradiţiei, de care se leagă ei, nu prea există. Înainte de 1820, scotch-ul era o marfă ilicită, produsă şi comercializată de traficanţi. Orice îmbătrânire a băuturii s-a întâmplat, probabil, din greşeală. Chiar şi atunci când comerţul a fost legalizat, piaţa nu era prea dezvoltata pentru whisky înainte ca vestea să se răspândească în lume.

Cu toate acestea, nu metodele de producţie definesc tradiţia scotch-ului, ci caracterul său tenace. Scoţienii îşi adaptează băutura la vicisitudinile istoriei şi, prin urmare, acest lucru face din el, o pereche ideală pentru trabucuri.

Scotch Single Malt

THE DALMORE CIGAR MALT - Dalmore reuşeşte crearea unui malt pentru trabucuri (medii şi tari), printr-un whisky care îi oferă nasului un miros de drojdie şi turbă, şi limbii un gust de miere şi fructe.

THE GLENLIVET ARCHIVE - Această băutură veche de 21 de ani de la cea mai veche distilerie a Scoţiei este un şarpe viclean al malturilor, care pentru nas este numai dulceaţă şi flori, dar când ajunge pe limbă, îşi demască aromele de lemn, turbă şi cacao. Savuraţi-l alături de un trabuc tare.

ARDBEG 10-YEAR-OLD - Aroma este un amestec seducător de caramele si ciocolată, scorţişoară şi fenoli medicinali. Sunt evidente si note citrice proaspete şi note florale de vin alb, la fel ca şi cele de pepene galben. O dulceaţă iniţială moderată şi curată de turbă profundă, cu fum de tutun şi gust de espresso tare. Are nevoie de o ţigară tare care să-l însoţească.

ABERLOUR 15-YEAR-OLD – Un single malt afumat, bogat, complex şi picant. Moale şi uşor condimentat, cu o aromă de stejar suprapusă unui gust dulce de sherry, amestecat cu cel de caise coapte şi caramele, seduce fără ruşine cerul gurii când însoţeşte un trabuc mediu sau chiar mai slab.

BOWMORE - Arome de turbă arsă şi ciocolată. Echilibrat, bogat şi neted, cu turba caracteristică de Islay, precum şi urme de iod. Cel mai bine merge cu trabucurile tari.

GLEMROTHES 1987 VINTAGE - Caise glazurate, miere, şi arome de ierburi ii dau un caracter delicat de sherry. Fum de turbă, caramel şi nuci, se bea alături de un trabuc tare.

GLENMORANGIE SINGLE HIGHLAND 15-YEAR-OLD – Miros floral şi dulceag, aromă de aluat de pâine, finisaj lung si elegant. Dezvăluie cacao alături de un trabuc tare.

MACALLAN GRAN RESERVA 18-YEAR-OLD – Îmbătrânirea în butoaie de sherry, creează un whisky plin de zahăr de arţar, rom, lemn, macadamia şi mahon. Totuşi echilibrat şi intens. Alături de un trabuc tare scoate în evidenţă gustul de nuci şi piele.

GLENGOYNE SCOŢISH OAK WHISKEY - Un finisaj de stejar rar, distinge acest whisky incomparabil. Stejar, miere, nuci, stafide şi ciocolată îndulceşte un trabuc.

LAPHORAIG 15-YEAR-OLD - Un Islay clasic, dovedit de iod şi gustul de apă sărată. Spre deosebire de un auster 10-year-old, are miere si stejar.

GLENFIDDICH SPECIAL RESERVE 12 YEAR OLD – Maltul care a cucerit America. Plin de miere, frişcă şi arome de fructe. Un damf de turbă, îl asociază bine cu trabucurile slabe şi medii.

TALISKER 25 YEAR OLD Turba si sarea de mare întâlnesc mierea şi fructele în acest malt al Insulei Skye. Aprindeţi un trabuc mare.

Blended Scotch

CHIVAS REGAL 18-YEAR-OLD – Miros seducător de flori, cu gust de fructe, ierburi, condimente şi bomboane. Trabucurile groase adăuga gust de piele şi mahon. Este un scotch extrem de complex.

DEWAR'S SPECIAL RESERVE - Dewar's de 12 ani este mult mai amplu decât varianta sa White Label, cu arome de turbă, miere şi sirop de arţar, care fac din el o pereche mult mai bună pentru trabucuri decât fratele său mai mic.

THE FAMOUS GROUSE GOLD RESERVE - Acest Grouse de 12 ani are o complexitate suplimentară şi un rol mai puternic pentru malt-uri. Are gust de miere, rom, nuci arse şi pâine franceză. Merge cu trabucuri medii şi foarte tari.

JOHNNIE WALKER - Lipsa declaraţiei vârstei ascunde maturitatea Blue Label-ului. Fructele şi mierea se armonizează cu lemnul, sarea şi turba. Asociere bună cu trabucurile tari. Gold Label de 18 ani nu este la fel de complex, dar se revanşează cu o aromă de pâine prăjită şi de alune. Perechea potrivită sunt trabucurile medii şi cele tari. Black Label de 12 ani face pereche bună cu trabucurile slabe şi medii.

CUTTY SARK – Un whisky luminos, creat pentru gusturile mai uşoare. Miros floral cu o aluzie de vin acru. Gust de turbă şi aluat de pâine pe cerul gurii, şi aproape nici un pic de dulceaţa. Pereche bună pentru trabucurile slabe spre medii.

Bourbon

Bourbonului îi lipseşte o nişă convenabilă, prin care să revendice o afinitate puternică cu trabucurile. Nu este făcut alături de trabucuri fine aşa ca şi romul. (Locul de naştere al Bourbonului, Kentucky, este celebru pentru ţigarete). Nu are tradiţia coniacului de a fi sorbit la întâlnirile elegante de afaceri. (Bourbonul este asociat cu jocul de cărţi şi cursele de cai.) Nu este afumat cu turbă, lăsat să îmbătrânească timp de 25 de ani şi sărbătorit în saloanele londoneze ca si scotchul. (Bourbonul nu se afumă; 10 ani este suficient de mult pentru standardele sale de învechire; până de curând, a comanda Bourbon într-un bar englezesc, era un gest primit cu o sprânceană ridicată).

Nimic nu pare să argumenteze în favoarea Bourbonului, cu excepţia papilelor gustative. Băutura spirtoasă dulce, lemnoasă şi cremoasă care este Bourbonul pare însă să facă o pereche bună cu o gamă largă de trabucuri.

În primul rând, tradiţia de distilare este o mare parte din produsul final. Imigranţii scoţieni şi irlandezi care au ajuns în America în secolul XVIII, au adus cu ei talentul şi priceperea distilării. În cele din urmă mulţi s-au îndreptat înspre vest, în Kentucky. Când au ajuns, au adăugat o componentă cheie fiecărei asocieri de trabuc şi băutură spirtoasă: dulceaţa. Fără să facă exces de orz şi secară, au făcut whisky din cereala locală – porumbul – un ingredient mult mai dulce. Apa era filtrata natural.

În al doilea rând, folclorul ne povesteşte că următoarea parte integrantă adăugată la formulă au fost descoperirile întâmplătoare. Un preot baptist, amator în distilerie, curăţa cu kerosen un butoi, când acesta a luat foc. A stins focul şi a continuat să folosească butoiul. A descoperit că interiorul carbonizat scotea la suprafaţă farmecele lemnului mult mai repede decât procesul natural de îmbătrânire. Aşa s-a născut o tradiţie.

În pofida proastei reputaţii pe care a avut-o de suferit Bourbonul după Prohibiţie, producătorii din ultimele două decenii au lucrat din greu pentru a crea produse care să ii demonstreze arta la cele mai înalte şi interesante niveluri.

WOODFORD RESERVE – Produs în "butoaiele de miere" ale distileriei Brown-Forman, acest whisky este un amalgam de zahăr de arţar, cireşe, vanilie şi caramel, temperat cu carne şi fum. A se bea cu trabucuri tari.

BOOKER'S TRUE BARREL - Nefiltrat şi neşlefuit, încărcat cu portocale, piele, vanilie, nuci şi miere, merge sublim cu un trabuc tare.

KNOB CREEK – Ancoră a micii colecţii a lui Jim Beam, Knob este cremos cu gust de vanilie, arţar, caramel, şi o idee de portocală. Poate fi savurat cu o gamă mai largă de trabucuri decât doar cu cele tari.

WILD TURKEY – E greu de ales o singură băutură din gama superpremium a WT - Rare Breed (floral cu caramel, portocale, dulce şi arţar), Kentucky Spirit (confiat, dar mai viguros) şi Russell's Reserve (condimentat) - astfel încât nu vom alege. Se potriveşte cu trabucuri medii şi tari.

BLANTON'S SINGLE BARREL – Blanton are o paletă largă de arome, de la cea de pere pană la cea de lemn puternic şi îşi găseşte astfel o gamă la fel de bogată de trabucuri cu care să facă o pereche bună.

MAKER'S MARK – Arţar dulce, portocale şi vanilie – face o bună asociere cu o gamă largă de trabucuri.

EVAN WILLIAMS SINGLE BARREL VINTAGE 1992 - Conceptul "Vintage" aduce variaţii anuale, ultima îmbuteliere fiind mai bogată în condimente, dar încă dulce : portocale şi arţar.

JACK DANIEL'S SINGLE BARREL – Este filtrat prin cărbune, ceea ce îi lasă note de portocale şi caramel. Excepţional cu trabucuri mai uşoare.

OLD OVERHOLT RYE – Necostisitor şi simplu: secară cu nucşoară şi dulceaţă de vanilie, bun cam cu orice trabuc.

OLD RIP VAN WINKLE OLD TIME RYE – 12 ani, cu aromă de stejar, drojdie, dar şi unt şi ulei de măsline. Perechea ideală: un trabuc mediu.

SAZERAC KENTUCKY STRAIGHT RYE WHISKEY – 18 ani, dulce ca mierea, cu un caracter asemănător coniacului, mentolat si condimentat cu eucalipt. Cea mai bună pereche sunt trabucurile tari.

Inapoi la pagina principala